Deși raportul nu sugerează că toate cheltuielile au fost inutile, autorii critică guvernul atât pentru amploarea cheltuielilor făcute, cât și pentru dimensiunea și durata măsurilor de ameliorare a pandemiei.

„O parte din creșterea consumului guvernamental de bunuri și servicii a fost probabil dezirabilă și necesară, având în vedere creșterea și îmbătrânirea populației, dar acele cheltuieli au fost incompatibile cu controlul inflației și au condus la  dobânzi mai mari”, au menționat aceștia. „În general, rezultatele noastre sugerează că politica fiscală a fost greșit calibrată în pandemie din perspectiva managementului inflației”, au adăugat ei.

„Toate nivelurile de guvernare sunt responsabile pentru acest lucru.” Ei au recunoscut că sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru a se asigura că serviciile guvernamentale au ținut pasul cu creșterea populației – despre care Scotiabank spune că a „explodat” în ultimii ani – și cu îmbătrânirea populației. În timp ce politica fiscală poate fi un „instrument puternic” pentru combaterea șocurilor economice negative, autorii spun că poate cauza probleme și atunci când se acordă prea mult sprijin fiscal, ceea ce susțin că a fost cazul în Canada, având în vedere că cheltuielile guvernamentale au depășit PIB-ul cu foarte mult și asta încă din 2019.

„Nu a existat nimic temporar în ceea ce privește creșterea consumului guvernamental”, au scris ei. „Transferurile pandemice, pe de altă parte, au fost temporare, dar extrem de mari și au fost menținute prea mult timp.” Perrault și Lalonde spun că „au fost făcute un număr de greșeli pe frontul monetar”, de către Banca Canadei, dar mai mult de către autoritățile fiscale de la toate nivelurile de guvernare.

„Nu ne putem permite să repetăm aceste erori în bugetele viitoare”, au adăugat ei.